“Stai, conceptul de a avea o zi libera in fiecare zi a saptamanii nu provine din Biblie sau ceva de genul?” Sigur, sa ai o zi libera de la munca in fiecare saptamana deriva din Sabatul biblic, cand Dumnezeu a avut nevoie de o pauza dupa ce a petrecut sase zile creand universul si a ordonat ca nimeni sa nu incerce sa-l intreaca, lucrand cate sapte zile pe saptamana. Dar conceptul de “weekend” dupa cum il stim noi nu a existat in lumea Occidentala pana in 1926. Stra-strabunicii nostri nu aveau niciun motiv sa spuna “Ce bine ca e vineri”, pentru ca sambata era doar inca o zi de munca si duminica o aveai libera doar daca puteai sa-ti convingi seful ca Dumnezeu te va pedepsi daca faci treaba in ziua aia.

Ca rezultat, ziua de munca avea cam 50 de ore, in medie. Deci, cum i-au convins oamenii muncitori din lume pe sefii lor sa le dubleze vacanta saptamanala? Pai, in primul rand, sefii au observat ca oamenii sunau frecvent la serviciu pentru a anunta ca sunt bolnavi (sau sa trimita o telegrama, depinde) atunci cand aveau nevoie de o zi libera sau poate erau mahmuri. Dar, cealalta problema era faptul ca existau dispute intre muncitori legate de ziua de Sabat. Crestinii recunosc ziua de Sabat ca fiind intr-o duminica, in timp ce traditia iudaica o considera ca fiind intr-o sambata. Deci, daca aveai un melanj de religii la locul de munca, trebuia sa-i spui cuiva sa-si incalce credinta, indiferent de ziua in care alegeai sa inchizi.

O solutie pe cat de simpla se poate a fost creata de catre magnatul de automobile Henry Ford – 1926, acesta a decis sa dea liber tuturor din fabrica sa, atat sambata, cat si duminica, indiferent  de religia lor. Fiind un cunoscut anti-semit, tind sa cred ca nu a facut asta din compasiune fata de muncitorii evrei, ci, pur si simplu a vazut-o ca fiind o decizie inteleapta pentru afacerea sa. Muncitorii sai aveau sa inceteze sa se certe asupra zilei in care pica Sabatul, si vor petrece mai mult timp lucrand, petrecand timpul liber plimbandu-se cu automobilul lor Ford, pe care, daca se strica, tot ei trebuiau sa-l repare.

La scurt timp, Marea Depresie a lovit si reducerea zilei de munca a fost vazuta ca un mod bun de a taie din orele de munca fara a concedia angajatii. Apoi, s-a dat o noua lege care a stabilit saptamana de munca la 40 de ore, lucru care ar fi dus la aparitia mai multor locuri de munca – din moment ce era mai ieftin sa angajeze noi oameni, decat sa-i plateasca pe vechii angajati pentru orele suplimentare. Weekend-ul se nascuse.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *